AUTOTAXARE s. f. Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în vehicule de transport în comun. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + taxare.

autotaxare sf [At: DEX² / P: a-u~ / Pl: ~xări / E: auto¹- + taxare] Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule.

AUTOTAXARE, autotaxări, s. f. Compostarea, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule. [Pr.: a-u-] – Auto² + taxare.

AUTOTAXARE s. f. sistem de plată în autovehicule prin compostarea biletelor de către pasageri. (< auto¹- + taxare)

autotaxare s. f. Compostarea biletelor valabile pentru o anumită călătorie de către pasagerii din tramvaie, autobuze etc. ◊ „Sistemul de autotaxare va fi extins în curând pe autobuzele care circulă pe alte trasee.” Sc. 11 IV 63 p. 1. ◊ „Călătoriile cu autotaxare. În prezent acest sistem este extins în 25 de județe.” R.l. 4 XI 77 p. 5; v. și 13 V 75 p. 5; v. și preorășenesc (din auto1- + taxare; DEX-S)

AUTOTAXARE ~ări f. Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule. /auto- + taxare

autotaxare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autotaxării

*autotaxare (a-u-) s. f., g.-d. art. autotaxării

autotaxare s. f. (sil. a-u-) → taxare