8 definiții pentru autotaxare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOTAXÁRE s. f. Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în vehicule de transport în comun. [Pr.: a-u-] – Auto1- + taxare.

autotaxare sf [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~xări / E: auto1- + taxare] Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule.

AUTOTAXÁRE, autotaxări, s. f. Compostarea, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule. [Pr.: a-u-] – Auto2 + taxare.

AUTOTAXÁRE s. f. sistem de plată în autovehicule prin compostarea biletelor de către pasageri. (< auto1- + taxare)

autotaxáre s. f. Compostarea biletelor valabile pentru o anumită călătorie de către pasagerii din tramvaie, autobuze etc. ◊ „Sistemul de autotaxare va fi extins în curând pe autobuzele care circulă pe alte trasee.” Sc. 11 IV 63 p. 1. ◊ „Călătoriile cu autotaxare. În prezent acest sistem este extins în 25 de județe.” R.l. 4 XI 77 p. 5; v. și 13 V 75 p. 5; v. și preorășenesc (din auto1- + taxare; DEX-S)

AUTOTAXÁRE ~ări f. Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule. /auto- + taxare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*autotaxáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autotaxắrii

autotaxáre s. f. (sil. a-u-) → taxare

Intrare: autotaxare
autotaxare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autotaxare
  • autotaxarea
plural
  • autotaxări
  • autotaxările
genitiv-dativ singular
  • autotaxări
  • autotaxării
plural
  • autotaxări
  • autotaxărilor
vocativ singular
plural

autotaxare

  • 1. Compostare, de către călători, a biletelor de călătorie în vehicule de transport în comun.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Auto- + taxare
    surse: DEX '09 MDN '00