2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoreglat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoregla] Reglat2 automat.

autoreglát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoregla] (Rar) Autoreglare (1).

autoregla vtr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + regla] 1-2 A (se) regla automat.

AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2- + regla.

AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.

AUTOREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].

AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)

A AUTOREGLÁ ~éz tranz. A face să se autoregleze. /<fr. autorégler

A SE AUTOREGLÁ se ~eáză intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!autoreglá (a se ~) (a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 3 se autoregleáză

autoreglá vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoregléz, 3 sg. și pl. autoregleáză

Intrare: autoreglat
autoreglat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoreglat
  • autoreglatul
  • autoreglatu‑
  • autoregla
  • autoreglata
plural
  • autoreglați
  • autoreglații
  • autoreglate
  • autoreglatele
genitiv-dativ singular
  • autoreglat
  • autoreglatului
  • autoreglate
  • autoreglatei
plural
  • autoreglați
  • autoreglaților
  • autoreglate
  • autoreglatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autoregla
  • silabație: a-u-to-re-gla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoregla
  • autoreglare
  • autoreglat
  • autoreglatu‑
  • autoreglând
  • autoreglându‑
singular plural
  • autoreglea
  • autoreglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoreglez
(să)
  • autoreglez
  • autoreglam
  • autoreglai
  • autoreglasem
a II-a (tu)
  • autoreglezi
(să)
  • autoreglezi
  • autoreglai
  • autoreglași
  • autoreglaseși
a III-a (el, ea)
  • autoreglea
(să)
  • autoregleze
  • autoregla
  • autoreglă
  • autoreglase
plural I (noi)
  • autoreglăm
(să)
  • autoreglăm
  • autoreglam
  • autoreglarăm
  • autoreglaserăm
  • autoreglasem
a II-a (voi)
  • autoreglați
(să)
  • autoreglați
  • autoreglați
  • autoreglarăți
  • autoreglaserăți
  • autoreglaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoreglea
(să)
  • autoregleze
  • autoreglau
  • autoregla
  • autoreglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoregla

  • 1. A (se) regla în mod automat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + regla
    surse: DEX '09