opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoreglat1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoregla] (Rar) Autoreglare (1).

autoreglat2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoregla] Reglat2 automat.

AUTOREGLA, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2- + regla.

autoregla vtr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + regla] 1-2 A (se) regla automat.

AUTOREGLA, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.

AUTOREGLA vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].

AUTOREGLA vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)

A AUTOREGLA ~ez tranz. A face să se autoregleze. /<fr. autorégler

A SE AUTOREGLA se ~ează intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoregla (a se ~) (desp. a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoreglez, 3 se autoreglează; conj. prez. 1 sg. să mă autoreglez, 3 să se autoregleze; imper. 2 sg. afirm. autoreglează-te; ger. autoreglându-mă

!autoregla (a se ~) (a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 3 se autoreglează

autoregla vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoreglez, 3 sg. și pl. autoreglează

Intrare: autoreglat
autoreglat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoreglat
  • autoreglatul
  • autoreglatu‑
  • autoreglată
  • autoreglata
plural
  • autoreglați
  • autoreglații
  • autoreglate
  • autoreglatele
genitiv-dativ singular
  • autoreglat
  • autoreglatului
  • autoreglate
  • autoreglatei
plural
  • autoreglați
  • autoreglaților
  • autoreglate
  • autoreglatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: autoregla
  • silabație: a-u-to-re-gla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoregla
  • autoreglare
  • autoreglat
  • autoreglatu‑
  • autoreglând
  • autoreglându‑
 singular plural
  • autoreglează
  • autoreglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoreglez
 (să)
  • autoreglez
  • autoreglam
  • autoreglai
  • autoreglasem
a II-a (tu)
  • autoreglezi
 (să)
  • autoreglezi
  • autoreglai
  • autoreglași
  • autoreglaseși
a III-a (el, ea)
  • autoreglează
 (să)
  • autoregleze
  • autoregla
  • autoreglă
  • autoreglase
plural I (noi)
  • autoreglăm
 (să)
  • autoreglăm
  • autoreglam
  • autoreglarăm
  • autoreglaserăm
  • autoreglasem
a II-a (voi)
  • autoreglați
 (să)
  • autoreglați
  • autoreglați
  • autoreglarăți
  • autoreglaserăți
  • autoreglaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoreglează
 (să)
  • autoregleze
  • autoreglau
  • autoreglară
  • autoreglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoregla, autoreglezverb

  • 1. A (se) regla în mod automat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Auto- + regla DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.