10 definiții pentru autoreglaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréglage.

AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréglage.

autoreglaj sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autoréglage] (Mec) Autoreglare (1).

AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare.

AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. – Din auto2- + reglaj.

AUTOREGLÁJ s.n. Proprietate a unui aparat de a-și găsi regimul inițial după o perturbare; autoreglare. [Cf. fr. autoréglage].

AUTOREGLÁJ s. n. autoreglare. (< fr. autoréglage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoregláj (a-u-, -re-glaj) s. n., pl. autoregláje

autoregláj s. n. (sil. a-u-, -glaj), pl. autoregláje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOREGLÁJ s. v. autoreglare.

AUTOREGLAJ s. autoreglare. (~ unui sistem tehnic.)

Intrare: autoreglaj
autoreglaj substantiv neutru
  • silabație: a-u-to-re-glaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoreglaj
  • autoreglajul
  • autoreglaju‑
plural
  • autoreglaje
  • autoreglajele
genitiv-dativ singular
  • autoreglaj
  • autoreglajului
plural
  • autoreglaje
  • autoreglajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoreglaj

etimologie: