6 definiții pentru autoreclamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTORECLÁMĂ, autoreclame, s. f. Reclamă a propriilor realizări. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréclame.

AUTORECLÁMĂ, autoreclame, s. f. Reclamă a propriilor realizări. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréclame.

autoreclámă sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~me / E: fr autoréclame] Reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.

AUTORECLÁMĂ s.f. Reclamă proprie. [Cf. fr. autoréclame].

AUTORECLÁMĂ s. f. reclamă a propriei realizări. (< fr. autoréclame)

autoreclámă s. f. Reclamă a propriilor realizări ◊ „Aceste însemnări nu au intenția să se constituie în autoreclama turneului pe care T.L.B. l-a efectuat peste hotare.” Cont. 13 I 67 p. 4 (din fr. autoréclame; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoreclámă s. f. (sil. a-u-) → reclamă

Intrare: autoreclamă
autoreclamă substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autorecla
  • autoreclama
plural
  • autoreclame
  • autoreclamele
genitiv-dativ singular
  • autoreclame
  • autoreclamei
plural
  • autoreclame
  • autoreclamelor
vocativ singular
plural

autoreclamă

  • 1. Reclamă a propriilor realizări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: