21 de definiții pentru autor (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autor, ~oare smf [At: CANTEMIR, HR. 62 / P: a-u~ / V: (înv) ~re sm, avt~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat auctor] 1 (Înv) Persoană care este cauza primă a ceva. 2 (Înv) Creator al unui anumit fapt. 3 (Înv; fig) Tată ceresc. 4 (Jur; înv) Strămoș comun sau părinte. 5 Creator al unei opere artistice. 6 (Spc) Scriitor. 7 (Pex; înv) Carte care conține opera unui scriitor. 8 Inventator. 9 (Îs) Drepturi de ~ Sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. 10 (Fam; îe) După unii ~i Potrivit părerilor unora. 11 (Jur; înv; frm) Cel de la care avem un drept, o proprietate. 12 (Spc) Persoană care comite o infracțiune.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. auctor.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. V. scriitor. Lenin este autorul studiului filozofic «Materialism și empiriocriticism». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi».Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5. ◊ Drepturi de autor v. drept. ♦ Persoană care face, care produce ceva. Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin.Tulimeni ( = gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vreo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Persoană care comite o faptă condamnabilă (o infracțiune, un delict, o crimă etc.), participînd direct sau indirect la comiterea ei. Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime. – Pronunțat: a-u-.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. ♦ Persoană care face, care produce sau comite ceva. [Pr.: a-u-] – Fr. auteur (lat. lit. au[c]tor).

AUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].

AUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. (< fr. auteur, lat. auctor)

AUTÓR ~i m. 1) Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică etc. ~ul romanului. 2) Persoană care a inventat sau a produs ceva. ~ al unei noi doctrine. 3) jur. Persoană care a săvârșit în mod nemijlocit o infracțiune. ~ul crimei. /<lat. auctor, it. autore, fr. auteur

autor m. 1. cauza primă a unui lucru: creator, inventator; 2. cel ce a făcut o carte: scriitor; 3. opera însăși: autorii cei vechi.

*autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor.

cântăréț-autór s. m. Cantautor ◊ „Despre acea faimoasă «întoarcere la romantism», despre fracțiunea intelectuală a muzicii ușoare, despre cântăreții-filozofi și despre cântăreții-autori. Cont. 20 I 67 p. 5 (din cântăreț + autor, după it. cantautore)

feméie-autoáre s. f. (lit.) Scriitoare ◊ „Cunoscuta scriitoare engleză Agatha Christie, prima femeie-autoare de romane polițiste, și-a marcat evenimentul celei de-a 80-a aniversări a nașterii prin publicarea celei de-a 80-a cărți.” I.B. 16 IX 70 p. 4 (din femeie + autoare; cf. fr. femme-auteur; DMN 1966)

regízor-autór s. m. Regizor care scrie texte literare (dramatice) ◊ „Nimeni nu-l înțelege pe băiat, nimeni nu încearcă să se apropie de el (nici chiar regizorul-autor) și el rămâne singur, singur.” R.l. 7 X 73 p. 2 (din regizor + autor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autór (a-u-) s. m., pl. autóri

autór s. m. (sil. a-u-), pl. autóri

autoáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoárei; pl. autoáre

autoáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoárei; pl. autoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTÓR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ul meu preferat.) 3. v. realizator. 4. (JUR.) făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ul furtului.)

AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ meu preferat.) 3. creator, realizator. (~ filmului.) 4. făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

autór (autóri), s. m. – Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică. Lat. autor (sec. XIX). – Der. autoare, s. f.

arată toate definițiile

Intrare: autor
  • silabație: a-u-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autor
  • autorul
  • autoru‑
plural
  • autori
  • autorii
genitiv-dativ singular
  • autor
  • autorului
plural
  • autori
  • autorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)