8 definiții pentru autopropulsie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOPROPÚLSIE, autopropulsii, s. f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopropulsion.
autopropúlsie sf [At: DN3 / P: a-u-to-pro-pul-si-e / Pl: ~ii / E: fr autopropulsion] Propulsare a unui vehicul realizată cu mijloace proprii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOPROPÚLSIE s. f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopropulsion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOPROPÚLSIE s.f. Propulsie a unui vehicul prin consum de energie din interior. [Gen. -iei. / < fr. autopropulsion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOPROPÚLSIE s. f. propulsie a unui vehicul prin consum de energie din interior. (< fr. autopropulsion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTOPROPÚLSIE f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. /<fr. autopropulsion
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autopropúlsie (a-u-to-pro-, -si-e) s. f., art. autopropúlsia (-si-a), g.-d. art. autopropúlsiei; pl. autopropúlsii, art. autopropúlsiile (-si-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autopropúlsie s. f. (sil. a-u-to-pro-) → propulsie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-to-pro-pul-si-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autopropulsie
- 1. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii.surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză autopropulsionsurse: DEX '09 DEX '98 DN