10 definiții pentru autoportret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoportrét sn [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autoportrait] 1 Prezentare a propriei persoane a artistului în pictură, desen sau literatură. 2 Portret al unui artist făcut de el însuși.

AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură. [Pr.: a-u-] – Auto1- + portret.

AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane în pictură, desen sau literatură. [Pr.:a-u-] – Auto1- + portret.

AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane, în pictură, în desen sau în literatură.

AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane, în pictură, desen sau literatură. – Din auto1- + portret.

AUTOPORTRÉT s.n. Portret al unui artist făcut de el însuși. [Pron. a-u-, pl. -te. / cf. fr. autoportrait].

AUTOPORTRÉT s. n. portret al propriei persoane. (< fr. autoportrait)

AUTOPORTRÉT ~e n. Portret al unui artist zugrăvit de el însuși. [Sil. a-u-to-por-tret] /<fr. autoportrait


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoportrét (a-u-) s. n., pl. autoportréte

autoportrét s. n. (sil. a-u-), pl. autoportréte

Intrare: autoportret
autoportret substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoportret
  • autoportretul
  • autoportretu‑
plural
  • autoportrete
  • autoportretele
genitiv-dativ singular
  • autoportret
  • autoportretului
plural
  • autoportrete
  • autoportretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoportret

  • 1. Reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • Auto- + portret
    surse: DEX '09 DEX '98