2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autopastișare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ări / E: autopastișa] Copiere de către sine însuși a propriilor procedee artistice Si: (rar) autopastișat.

AUTOPASTIȘÁRE, autopastișări, s. f. Acțiunea de a se autopastișa și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autopastișa.

AUTOPASTIȘÁRE, autopastișări, s. f. Acțiunea de a se autopastișa. [Pr.: a-u-] – V. autopastișa.

AUTOPASTIȘÁRE s.f. Acțiunea de a se autopastișa și rezultatul ei. [< autopastișa].

autopastișa vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ez / E: auto1- + pastișa] A-și copia propriile procedee artistice.

AUTOPASTIȘÁ, autopastișez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) copia propriile procedee artistice. [Pr.: a-u-] – Auto1- + pastișa.

AUTOPASTIȘÁ, autopastișez, vb. I. Tranz. și refl. A copia genul sau procedeele artistice folosite în lucrări proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + pastișă.

AUTOPASTIȘÁ vb. I. refl. (Despre scriitori) A-și copia procedeele artistice proprii. [Et. incertă].

AUTOPASTIȘÁ vb. refl. (despre scriitori) a-și imita procedeele artistice proprii. (< auto1- + pastișa)

autopastișá vb. refl. I A-și copia procedeele (artistice) proprii ◊ „E oare firesc ca un foarte tânăr poet (evident talentat) să se autopastișeze?” Gaz. lit. 19 I 61 p. 2. ◊ „Tânărul critic conchide că ceea ce ar caracteriza poezia actuală ar fi «autopastișa»: «Ceea ce era spontan, la un moment dat [...] a devenit normă, șablon. [...] Poezia se autopastișează».” R.lit. 7 II 74 p. 13 (din auto1- + pastișa; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 132; DEX; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autopastișáre s. f. (sil. a-u-) → pastișare

!autopastișá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autopastișeáză, 1 pl. ne autopastișắm; conj. prez. 3 să se autopastișéze; ger. autopastișấndu-se

autopastișá vb. (sil. a-u-) → pastișa

Intrare: autopastișare
autopastișare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autopastișare
  • autopastișarea
plural
  • autopastișări
  • autopastișările
genitiv-dativ singular
  • autopastișări
  • autopastișării
plural
  • autopastișări
  • autopastișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autopastișa
  • silabație: a-u-
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autopastișa
  • autopastișare
  • autopastișat
  • autopastișatu‑
  • autopastișând
  • autopastișându‑
singular plural
  • autopastișea
  • autopastișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autopastișez
(să)
  • autopastișez
  • autopastișam
  • autopastișai
  • autopastișasem
a II-a (tu)
  • autopastișezi
(să)
  • autopastișezi
  • autopastișai
  • autopastișași
  • autopastișaseși
a III-a (el, ea)
  • autopastișea
(să)
  • autopastișeze
  • autopastișa
  • autopastișă
  • autopastișase
plural I (noi)
  • autopastișăm
(să)
  • autopastișăm
  • autopastișam
  • autopastișarăm
  • autopastișaserăm
  • autopastișasem
a II-a (voi)
  • autopastișați
(să)
  • autopastișați
  • autopastișați
  • autopastișarăți
  • autopastișaserăți
  • autopastișaseți
a III-a (ei, ele)
  • autopastișea
(să)
  • autopastișeze
  • autopastișau
  • autopastișa
  • autopastișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autopastișare

  • 1. Acțiunea de a se autopastișa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi autopastișa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autopastișa

  • 1. A(-și) copia propriile procedee artistice.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Auto- + pastișa
    surse: DEX '09 MDN '00