5 definiții pentru autonomism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autonomism sn [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autonomisme] 1-3 Tendință spre autonomie (1-3). 4-6 Concepție politică având ca principiu autonomia (1-2) sau descentralizarea. 7-8 Sistem de organizare politică, economică, administrativă bazată pe autonomism (1-2). 9 Atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului.

AUTONOMÍSM s.n. Tendință pentru autonomie; autonomie. ♦ Atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului. [< fr. autonomisme].

AUTONOMÍSM s. n. tendință către autonomie. (< fr. autonomisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autonomísm s. n.(sil. a-u-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTONOMÍSM s. v. autonomie.

Intrare: autonomism
autonomism substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autonomism
  • autonomismul
  • autonomismu‑
plural
  • autonomisme
  • autonomismele
genitiv-dativ singular
  • autonomism
  • autonomismului
plural
  • autonomisme
  • autonomismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)