9 definiții pentru automișcare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. 1. Mișcare care își are cauza în însuși obiectul care se mișcă. 2. Stare de continuă mișcare și transformare a naturii și societății. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mișcare.

automișcare sf [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: auto1- + mișcare] 1-2 Mișcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii și a societății cauzată de contradicțiile interne.

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Mișcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mișcare.

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. (Fil.) Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale.

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto1- + mișcare.

AUTOMIȘCÁRE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [< auto1- + mișcare, după rus. samodvijenie].

AUTOMIȘCÁRE s. f. mișcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societății și gândirii, determinată de cauze, de contradicții interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. (după rus. samodvijenie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automișcáre (a-u-) s. f., g.-d. art. automișcắrii; pl. automișcắri

automișcáre s. f. (sil. a-u-) → mișcare

Intrare: automișcare
automișcare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automișcare
  • automișcarea
plural
  • automișcări
  • automișcările
genitiv-dativ singular
  • automișcări
  • automișcării
plural
  • automișcări
  • automișcărilor
vocativ singular
plural

automișcare

  • 1. Mișcare care își are cauza în însuși obiectul care se mișcă.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Stare de continuă mișcare și transformare a naturii și societății.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Auto- + mișcare
    surse: DEX '09 DEX '98 DN