2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOMÁTICĂ s.f. Ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele de conducere automată a proceselor tehnice. [< fr. automatique].

AUTOMÁTICĂ f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și mijloacelor de automatizare a proceselor de producție. [G.-D. automaticii] /<fr. automatique

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

automatic, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr automatique] 1-3 a, av Automat (1-3). 4 a De automat (9). 5 a Privitor la automat (9). 6 a (Teh) Care funcționează singur, cu ajutorul unui mecanism, fără intervenția omului. 7 a (Psh) Ca de automat (9). 8 sf Ramură a științei și tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -e, adj. De automat. [Doi urși polari] fac ocolul bazinului... Labele se ridică și se așază cu o regularitate automatică. ANGHEL, PR. 114. ◊ (Adverbial, fig.) Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De automat. [Pr.: a-u-] – După fr. automatique.

AUTOMÁTIC, -Ă adj. (adesea adv.) De automat; automat. [< fr. automatique].

AUTOMÁTIC, -Ă I. adj., adv. de automat. II. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate. (< fr. automatique)

automatic a. care se va face dela sine, fără participarea voinței: digestiunea este automatică.

*automátic, -ă adj. (d. automat). Care funcționează pin mijloace mecanice: pistol automatic. Fig. Fără voĭe, machinal: mișcărĭ automatice. Adv. În mod automatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automátică (a-u-) s. f., g.-d. art. automáticii

automátică s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automáticii

automátic (a-u-) adj. m., pl. automátici; f. automátică, pl. automátice

automátic adj. m. (sil. a-u-), pl. automátici; f. sg. automátică, pl. automátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOMÁTIC adj., adv. 1. adj. v. automat. 2. adv. v. automat.

AUTOMATIC adj., adv. 1. adj. automat, inconștient, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automat, inconștient, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Lucrează ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUTOMÁTICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a științei care studiază metode și tehnici, de automatizare specifice concepției și utilizării sistemelor automate. Deși termenul de a. a fost introdus în 1940, preocupări în domeniu apar în sec. 18-19. D. Evans realizează (1784) un procedeu automat de obținere a făinii, J.M. Jacquard inventează (după 1800) un război de țesut complex, iar Ch. Babbage construiește (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitivă de luare a deciziei. Pasul esențial în a. a fost însă inventarea și dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. În România, preocupări în domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrică a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanică, teoria sistemelor neliniare), S. Călin (metode de acordare a regulatoarelor automate) ș.a.

Intrare: automatică
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automatică
  • automatica
plural
genitiv-dativ singular
  • automatici
  • automaticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: automatic
automatic adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automatic
  • automaticul
  • automaticu‑
  • automatică
  • automatica
plural
  • automatici
  • automaticii
  • automatice
  • automaticele
genitiv-dativ singular
  • automatic
  • automaticului
  • automatice
  • automaticei
plural
  • automatici
  • automaticilor
  • automatice
  • automaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

automatică

  • 1. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

automatic

  • 1. adesea adverbial De automat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: automat (adj.) 2 exemple
    exemple
    • [Doi urși polari] fac ocolul bazinului... Labele se ridică și se așază cu o regularitate automatică. ANGHEL, PR. 114.
      surse: DLRLC
    • figurat Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87.
      surse: DLRLC

etimologie: