9 definiții pentru automacara


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto2- + macara.

automacará sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~le / E: auto2- + macara] Macara montată pe un autovehicul.

AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto2 + macara.

AUTOMACARÁ s.f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. [< auto2- + macara, după rus. avtokran].

AUTOMACARÁ s. n. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare. (după germ. Autokran)

automacará s. f. Macara montată pe autocamion ◊ „O automacara [...] a pornit la drum [...]” Sc. 29 X 75 p. 4. ◊ Automacaraua miliției a ridicat 17 autoturisme staționate în locuri interzise [...]” R.l. 6 III 77 p. 5 (din auto2- + macara, după germ. Autokran, rus. avtokran; Th. Hristea P.E. 168; OSRI; D.Tr.; DEX, DN3; cf. fr. auto-grue DTN)

AUTOMACARÁ ~le f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. /auto- + macara


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automacará (a-u-) s. f., art. automacaráua, g.-d. art. automacarálei; pl. automacarále, art. automacarálele

automacará s. f. (sil. a-u-) → macara

Intrare: automacara
automacara substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automacara
  • automacaraua
plural
  • automacarale
  • automacaralele
genitiv-dativ singular
  • automacarale
  • automacaralei
plural
  • automacarale
  • automacaralelor
vocativ singular
plural

automacara

  • 1. Macara montată pe șasiul unui autocamion.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + macara
    surse: DEX '09 DN