AUTOMACARA, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto²- + macara.

automacara sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~le / E: auto²- + macara] Macara montată pe un autovehicul.

AUTOMACARA, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto² + macara.

AUTOMACARA s.f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. [< auto²- + macara, după rus. avtokran].

AUTOMACARA s. n. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare. (după germ. Autokran)

automacara s. f. Macara montată pe autocamion ◊ „O automacara [...] a pornit la drum [...]” Sc. 29 X 75 p. 4. ◊ „Automacaraua miliției a ridicat 17 autoturisme staționate în locuri interzise [...]” R.l. 6 III 77 p. 5 (din auto2- + macara, după germ. Autokran, rus. avtokran; Th. Hristea P.E. 168; OSRI; D.Tr.; DEX, DN3; cf. fr. auto-grue DTN)

AUTOMACARA ~le f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. /auto- + macara

automacara (desp. a-u-) s. f., art. automacaraua, g.-d. art. automacaralei; pl. automacarale

automacara (a-u-) s. f., art. automacaraua, g.-d. art. automacaralei; pl. automacarale, art. automacaralele

automacara s. f. (sil. a-u-) → macara