11 definiții pentru autoinducție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoindúcție sf [At: DN3 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~ii / E: fr auto-induction] Inducție electromagnetică proprie.

AUTOINDÚCȚIE, autoinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.

AUTOINDÚCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.

AUTOINDÚCȚIE s. f. Selfinducție. [Pr.: a-u-] – După fr. autoinduction.

AUTOINDÚCȚIE s.f. Selfinducție. [Gen. -iei. / < fr. auto-induction].

AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction)

AUTOINDÚCȚIE ~i f. Inducție electromagnetică proprie. /<fr. autoinduction


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoindúcție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoindúcția (-ți-a), g.-d. art. autoindúcției; pl. autoindúcții, art. autoindúcțiile (-ți-i-)

autoindúcție s. f. (sil. a-u-) → inducție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOINDÚCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, selfinducție, (rar) selfinductanță.

AUTOINDUCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, selfinducție, (rar) selfinductanță.

Intrare: autoinducție
autoinducție substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-in-duc-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoinducție
  • autoinducția
plural
  • autoinducții
  • autoinducțiile
genitiv-dativ singular
  • autoinducții
  • autoinducției
plural
  • autoinducții
  • autoinducțiilor
vocativ singular
plural

autoinducție

etimologie: