5 definiții pentru autoimunitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOIMUNITÁTE s. f. (Biol.) Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptați împotriva propriilor constituenți ai organismului. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + imunitate (după fr. autoimmunisation).

autoimunitate sf [At: DEX2/ P: a-u-to-i~ / Pl: ~tăți / E: auto1- + imunitate] (Blg) Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptați împotriva propriilor constituenți ai organismului.

AUTOIMUNITÁTE s. f. (Biol.) Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptați împotriva propriilor constituenți ai organismului. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + imunitate (după fr. auto-immunisation).

AUTOIMUNITÁTE s. f. imunitate față de antigene proprii. (< fr. autoimmunité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoimunitáte s. f. (sil. a-u-to-i-) → imunitate

Intrare: autoimunitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimunitate
  • autoimunitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • autoimunități
  • autoimunității
plural
vocativ singular
plural

autoimunitate

  • 1. biologie Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptați împotriva propriilor constituenți ai organismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: