2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoimprecație sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto1- + imprecație] Blestem adresat sieși pentru a garanta corectitudinea unei afirmații sau acțiuni proprii.

AUTOIMPRECÁȚIE s.f. Blestem adresat sieși pentru a garanta justețea și buna-credința cu care a afirmat sau a întreprins ceva. [Gen. -iei. / et. incertă].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

autoimprecație, blestem pe care cineva și-l adresează singur pentru a garanta unui interlocutor justețea ori bunăcredința cu care a făcut o afirmație, ori a întreprins o acțiune. Alteori, în cazul unor acțiuni viitoare, este vorba de un auto-blestem-legământ (I): „Târgovețul I: Iartă-mă, jupân vatave... măria ta și stăpâne... Eu nu știu chiar nemicuța... de nu-i așa, să fiu câne!” (B. P. Hasdeu) A., ca și imprecația, este, astăzi, o figură desuetă.

jurământ, sau autoimprecație-legământ. Caracteristica lexico-gramaticală a j. este că autoimprecația se exprimă într-o principală însoțită totdeauna (efectiv, prin subînțelegere ori chiar elipsă) de o subordonată condițională, menită să exprime circumstanța care motivează j. Este ilustrativ exemplul oferit de Racine (jurământul unui captiv din Babilon, de a nu uita niciodată Ierusalimul) (I): „Cum vom cânta cântare Domnului pe pământ străin? Dacă te voi uita, Jèrusalime, să mi se usuce mâna; limba să mi se usuce în gură, dacă nu-mi voi mai aduce aminte de tine.” În vorbirea comună se folosesc și formule de jurământ vulgare, ironizate de Caragiale („Să n-am parte de Zoițica” ș.a.).

Intrare: autoimprecație
autoimprecație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimprecație
  • autoimprecația
plural
  • autoimprecații
  • autoimprecațiile
genitiv-dativ singular
  • autoimprecații
  • autoimprecației
plural
  • autoimprecații
  • autoimprecațiilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoimprecație-legământ
autoimprecație-legământ substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimprecație-legământ
  • autoimprecația-legământ
plural
  • autoimprecații-legământ
  • autoimprecațiile-legământ
genitiv-dativ singular
  • autoimprecații-legământ
  • autoimprecației-legământ
plural
  • autoimprecații-legământ
  • autoimprecațiilor-legământ
vocativ singular
plural