autogréder sn [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~e / E: auto²- + greder] Greder autopropulsat, la care comenzile de lucru se fac mecanic.

AUTOGRÉDER, autogredere, s. n. Greder autopropulsat. [Pr.: a-u-] – Auto²- + greder.

AUTOGRÉDER, autogredere, s. n. Greder autopropulsat. [Pr.: a-u-] – Auto² + greder.

AUTOGRÉDER s.n. Greder autopropulsat, la care comenzile organelor de lucru se fac mecanic. [< auto²- + greder].

AUTOGRÉDER s. n. greder autopropulsat. (< auto² + greder)

autogréder s. n. (tehn.) Greder autopropulsat ◊ „Văzând că a dat prea tare cu oiștea în zid, a părăsit cât a putut de repede locul, cu autogreder cu tot!” R.l. 3 II 73 p. 2. ◊ „În zonele afectate de zăpezi, un număr de 124 de autofreze, autogredere, buldozere ș.a. acționează continuu pe drumurile naționale pentru a preîntâmpina blocarea lor.” R.l. 25 XI 75 p. 2 (din auto2- + greder; cf. rus. avtogreider; DT; DN3)

AUTOGRÉDER ~e n. Greder autopropulsat cu comenzi mecanice. /auto- + greder

*autogréder (a-u-to-gre-) s. n., pl. autogrédere

autogréder s. n. (sil. a-u-) → greder