8 definiții pentru autogol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autogól sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto1- + gol] (Spt) Gol în propria poartă.

AUTOGÓL, autogoluri, s. n. (Sport) Gol în propria poartă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogoal.

AUTOGÓL, autogoluri, s. n. (Sport) Gol în propria poartă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogoal.

AUTOGÓL s.n. (Sport) Gol în propria poartă, la fotbal. [< fr. autogoal].

AUTOGÓL s. n. (sport) gol în propria poartă, la fotbal. (< fr., engl. autogoal)

autogól s. n. (sport.) Gol în propria poartă ◊ „În minutul 69 [înaintașii] au reușit să reducă scorul de pe tabela de marcaj printr-un... autogol. Sc. 19 XI 62 p. 3. ◊ „Dar – culmea ironiei! – autorii autogolului se bucură de aceeași publicitate, aproape de aceeași glorie, ca și ceilalți autori de goluri. Chiar gafând, au ieșit din anonimat.” Cont. 5 XII 69 p. 2. ◊ „Același comentator i-a atribuit lui I. un autogol, în realitate acest autogol nu a existat, fiind vorba de un gol înscris de vâlceni!” Săpt. 25 XI 83 p. 8 (cf. fr., engl. autogoal; Fl. Dimitrescu D. 169; DN3, DEX-S)

AUTOGÓL ~uri n. Gol bătut de un jucător în propria poartă. /<fr. autogoal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autogól (a-u-) s. n., pl. autogóluri

autogól s. n. (sil. a-u-), pl. autogóluri

Intrare: autogol
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogol
  • autogolul
  • autogolu‑
plural
  • autogoluri
  • autogolurile
genitiv-dativ singular
  • autogol
  • autogolului
plural
  • autogoluri
  • autogolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)