11 definiții pentru autogir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autogír sn [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autogire] Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei.

AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de sustentație care se rotește liber. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.

AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.

AUTOGÍR, autogire, s. n. Avion special construit pentru a decola și ateriza vertical pe suprafețe reduse și a cărui planare e asigurată prin rotațiile unei elice cu trei sau patru pale fixate pe un ax vertical. V. elicopter.

AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – După fr. autogire (< gr.).

AUTOGÍR s.n. Aeronavă înzestrată cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical. [< fr. autogire].

AUTOGÍR s. n. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical. (< fr. autogire)

AUTOGÍR ~e n. Aeronavă cu elice de susținere care se rotește în jurul unui ax vertical și permite aterizarea și decolarea în plan vertical. /<fr. autogire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autogír (a-u-) s. n., pl. autogíre

autogír s. n. (sil. a-u-), pl. autogíre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AUTOGIR aerodină de tip giravion a cărui susținere în zbor este asigurată de un rotor asemănător cu al elicopterului, pus în funcțiune de un grup motopropulsor, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical.

Intrare: autogir
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogir
  • autogirul
  • autogiru‑
plural
  • autogire
  • autogirele
genitiv-dativ singular
  • autogir
  • autogirului
plural
  • autogire
  • autogirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autogir

  • 1. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de sustentație care se rotește liber.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: