6 definiții pentru autogenetic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOGENETIC, -Ă, autogenetici, -ce, adj. De autogeneză. [Pr.: a-u-] – Din germ. autogenetisch.
AUTOGENETIC, -Ă, autogenetici, -ce, adj. De autogeneză. [Pr.: a-u-] – Din germ. autogenetisch.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autogenetic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger autogenetisch] 1 Referitor la autogeneză. 2 De autogeneză. 3 Propriu autogenezei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOGENETIC, -Ă adj. Referitor la autogeneză. [Cf. germ. autogenetisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOGENETIC, -Ă adj. referitor la autogeneză. (< germ. autogenetisch)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autogenetic adj. (sil. a-u-) → genetic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
secvență autogenetică, (engl.= autogenetic sequence) s. litologică formată intrabazinal, grație variațiilor locale a condițiilor de sedimentare; ea nu poate avea extindere regională și este greu corelabilă (ex. s. tempestitică, s. turbiditică tip → Bouma).
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: a-u-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
autogenetic, autogeneticăadjectiv
- 1. De autogeneză. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- autogenetisch DEX '09 DEX '98 DN