11 definiții pentru autofecundare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autofecundare sf [At: DA ms / P: a-u-to~ / Pl: ~dări / E: autofecunda] (Blg) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ, la unele plante și specii inferioare de animale Si: (rar) autofecundat1, autofecundație.

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși.

AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși. – Din auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).

AUTOFECUNDÁRE s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation].

AUTOFECUNDÁRE s. f. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație. (după fr. autofécondation)

AUTOFECUNDÁRE ~ări f. Fecundare prin sine însăși care are loc la unele viețuitoare inferioare. /auto- + fecundare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autofecundáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundắrii; pl. autofecundắri

autofecundáre s. f. (sil. a-u-) → fecundare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOFECUNDÁRE s. (BIOL.) autofecundație, autogamie. (~ este frecventă la plante.)

AUTOFECUNDARE s. (BIOL.) autogamie. (~ este frecventă la plante.)

Intrare: autofecundare
autofecundare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autofecundare
  • autofecundarea
plural
  • autofecundări
  • autofecundările
genitiv-dativ singular
  • autofecundări
  • autofecundării
plural
  • autofecundări
  • autofecundărilor
vocativ singular
plural

autofecundare

  • 1. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: autofecundație autogamie

etimologie: