2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoevaluare sf [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~uări / E: autoevalua] 1 Evaluare a propriilor merite Si: (rar) autoevaluat1 (1). 2 Stabilire a valorii propriei activități Si: autoevaluat1 {2).

AUTOEVALUÁRE s.f. Faptul de a-și evalua propriile merite. [< autoevalua].

AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + evalua.

autoevalua vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: ~uez / E: auto1- + evalua] 1 A evalua propriile merite. 2 A stabili valoarea propriei activități.

AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + evalua.

AUTOEVALUÁ vb. I. refl. A-și evalua propriile merite. [Et. incertă].

AUTOEVALUÁ vb. refl. a-și evalua propriile merite. (< auto1- + evalua)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+autoevalua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. autoevaluez (desp. -lu-ez), 3 autoevaluea (desp. -lu-ea-), 1 pl. autoevaluăm (desp. -lu-ăm); conj. prez. 1 sg. autoevaluez, 3 autoevalueze; ger. autoevaluând (desp. -lu-ând)

autoevaluá vb. (sil. a-u-to-e-va-lu-a) → evalua

Intrare: autoevaluare
autoevaluare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoevaluare
  • autoevaluarea
plural
  • autoevaluări
  • autoevaluările
genitiv-dativ singular
  • autoevaluări
  • autoevaluării
plural
  • autoevaluări
  • autoevaluărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoevalua
  • silabație: -lu-a info
verb (V214)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoevalua
  • autoevaluare
  • autoevaluat
  • autoevaluatu‑
  • autoevaluând
  • autoevaluându‑
singular plural
  • autoevaluea
  • autoevaluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoevaluez
(să)
  • autoevaluez
  • autoevaluam
  • autoevaluai
  • autoevaluasem
a II-a (tu)
  • autoevaluezi
(să)
  • autoevaluezi
  • autoevaluai
  • autoevaluași
  • autoevaluaseși
a III-a (el, ea)
  • autoevaluea
(să)
  • autoevalueze
  • autoevalua
  • autoevaluă
  • autoevaluase
plural I (noi)
  • autoevaluăm
(să)
  • autoevaluăm
  • autoevaluam
  • autoevaluarăm
  • autoevaluaserăm
  • autoevaluasem
a II-a (voi)
  • autoevaluați
(să)
  • autoevaluați
  • autoevaluați
  • autoevaluarăți
  • autoevaluaserăți
  • autoevaluaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoevaluea
(să)
  • autoevalueze
  • autoevaluau
  • autoevalua
  • autoevaluaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoevaluare, autoevaluărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a-și evalua propriile merite. DN
etimologie:
  • autoevalua DN

autoevalua, autoevaluezverb

etimologie:
  • Auto- + evalua DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.