autoepurație sf [At: DN³ / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ii / E: fr auto-epuration] Purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafață, datorită acțiunii bacteriilor aerobe.

AUTOEPURÁȚIE s.f. Purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafață, datorită acțiunii bacteriilor aerobe. [Cf. fr. auto-épuration].

AUTOEPURÁȚIE s. f. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanțe (an)organice, fără intervenția omului. (< fr. autoépuration)

autoepurație (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoepurația (-ți-a), g.-d. autoepurații, art. autoepurației

autoepuráție s. f. (sil. a-u-, -ți-e), art. autoepuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. autoepuráției