7 definiții pentru autodisciplină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodiscipli sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ne / E: auto1- + disciplină] 1 Disciplină aplicată de cineva asupra propriei persoane. 2 Disciplină liber consimțită.

AUTODISCIPLÍNĂ s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto1- + disciplină.

AUTODISCIPLÍNĂ, s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto1- + disciplină.

AUTODISCIPLÍNĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina].

AUTODISCIPLÍNĂ s. f. disciplină pe care și-o impune cineva. ◊ (într-o unitate școlară) menținerea disciplinei prin elevi. (< fr. autodiscipline)

autodisciplínă s. f. 1976 (ed.) Disciplină pe care și-o impune cineva v. formal (cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina; PR 1946; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodisciplínă s. f. (sil. a-u-) → disciplină

Intrare: autodisciplină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodiscipli
  • autodisciplina
plural
genitiv-dativ singular
  • autodiscipline
  • autodisciplinei
plural
vocativ singular
plural

autodisciplină

  • 1. Disciplină liber consimțită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (Într-o unitate școlară) Menținerea disciplinei prin elevi.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • Auto- + disciplină
    surse: DEX '09 DEX '98