4 definiții pentru autodictare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTODICTÁRE, autodictări, s. f. Reproducere în scris a unui text memorat. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dictare.

AUTODICTÁRE, autodictări, s. f. Reproducere în scris a unui text memorat. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dictare.

autodictare sf [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: auto1- + dictare] Reproducere în scris a unui text memorat.

AUTODICTÁRE s. f. procedeu de scriere după propria rostire. (< auto1- + dictare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodictáre s. f. (sil. a-u-) → dictare

Intrare: autodictare
autodictare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodictare
  • autodictarea
plural
  • autodictări
  • autodictările
genitiv-dativ singular
  • autodictări
  • autodictării
plural
  • autodictări
  • autodictărilor
vocativ singular
plural

autodictare

  • 1. Reproducere în scris a unui text memorat.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Procedeu de scriere după propria rostire.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • Auto- + dictare
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00