2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de a se autodemasca. [Pr.: a-u-] – V. autodemasca.

AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de a se autodemasca. [Pr.: a-u-] – V. autodemasca.

autodemascare sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1345 / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: autodemasca] Demascare de către sine însuși Si: (rar) autodemascat1.

AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Acțiunea de a se demasca.

AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de a se autodemasca.

AUTODEMASCÁRE s.f. Faptul de a se autodemasca. [< autodemasca].

AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + demasca.

AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + demasca.

autodemasca vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: autodemasc / E: auto1- + demasca] A se demasca.

AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur.

AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. – Din auto1- + demasca.

AUTODEMASCÁ vb. I. refl. A se demasca singur. [P.i. autodemásc. / < auto1 + demasca].

AUTODEMASCÁ vb. refl. a se demasca singur. (< auto1- + demasca)

A SE AUTODEMASCÁ mă autodemásc intranz. A se demasca singur. /auto- + a (se) demasca


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodemascáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autodemascắrii; pl. autodemascắri

autodemascáre s. f. (sil. a-u-) → demascare

!autodemascá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 2 sg. te autodemáști, 3 se autodemáscă; conj. prez. 3 să se autodemáște

autodemascá vb. (sil. a-u-) → demasca


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTODEMASCÁRE s. demascare, trădare.

AUTODEMASCARE s. demascare, trădare.

AUTODEMASCÁ vb. a se demasca, a se trăda. (S-a ~ fără să vrea.)

AUTODEMASCA vb. a se demasca, a se trăda. (S-a ~ fără să vrea.)

Intrare: autodemascare
autodemascare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodemascare
  • autodemascarea
plural
  • autodemascări
  • autodemascările
genitiv-dativ singular
  • autodemascări
  • autodemascării
plural
  • autodemascări
  • autodemascărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodemasca
  • silabație: a-u-
verb (V16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodemasca
  • autodemascare
  • autodemascat
  • autodemascatu‑
  • autodemascând
  • autodemascându‑
singular plural
  • autodemască
  • autodemascați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodemasc
(să)
  • autodemasc
  • autodemascam
  • autodemascai
  • autodemascasem
a II-a (tu)
  • autodemaști
(să)
  • autodemaști
  • autodemascai
  • autodemascași
  • autodemascaseși
a III-a (el, ea)
  • autodemască
(să)
  • autodemaște
  • autodemasca
  • autodemască
  • autodemascase
plural I (noi)
  • autodemascăm
(să)
  • autodemascăm
  • autodemascam
  • autodemascarăm
  • autodemascaserăm
  • autodemascasem
a II-a (voi)
  • autodemascați
(să)
  • autodemascați
  • autodemascați
  • autodemascarăți
  • autodemascaserăți
  • autodemascaseți
a III-a (ei, ele)
  • autodemască
(să)
  • autodemaște
  • autodemascau
  • autodemasca
  • autodemascaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autodemascare

etimologie:

  • vezi autodemasca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autodemasca

etimologie:

  • Auto- + demasca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN