2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodeclanșare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ări / E: autodeclanșa] Declanșare automată Si: (rar) autodeclanșat1.

AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-] – V. autodeclanșa.

AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-] – V. autodeclanșa.

AUTODECLANȘÁRE s.f. Declanșare automată. [< auto1- + declanșare].

autodeclanșa vr [At: DEX2 / P: a-u~ / Pzi: ez / E: auto2- + declanșa] A se declanșa automat.

AUTODECLANȘÁ, pers. 3 autodeclanșează, vb. I. Refl. A se declanșa automat. [Pr.: a-u-] – Auto1- + declanșa.

AUTODECLANȘÁ, pers. 3 autodeclanșează, vb. I. Refl. A se declanșa automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + declanșa.

AUTODECLANȘÁ vb. refl. a se declanșa automat. (< auto1- + declanșa)

A SE AUTODECLANȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se declanșa automat. /auto- + a (se) declanșa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodeclanșá vb. (sil. a-u-) → declanșa

Intrare: autodeclanșare
autodeclanșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodeclanșare
  • autodeclanșarea
plural
  • autodeclanșări
  • autodeclanșările
genitiv-dativ singular
  • autodeclanșări
  • autodeclanșării
plural
  • autodeclanșări
  • autodeclanșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodeclanșa
verb (V202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodeclanșa
  • autodeclanșare
  • autodeclanșat
  • autodeclanșatu‑
  • autodeclanșând
  • autodeclanșându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • autodeclanșea
(să)
  • autodeclanșeze
  • autodeclanșa
  • autodeclanșă
  • autodeclanșase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • autodeclanșea
(să)
  • autodeclanșeze
  • autodeclanșau
  • autodeclanșa
  • autodeclanșaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autodeclanșare

  • 1. Acțiunea de a se autodeclanșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autodeclanșa
    surse: DEX '98 DEX '09

autodeclanșa

  • 1. A se declanșa automat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + declanșa
    surse: DEX '09 DN