6 definiții pentru autocombină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocombínă sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ne / E: auto2- + combină] Combină autopropulsată.

AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + combină.

AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + combină.

AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto2- + combină].

AUTOCOMBÍNĂ s. f. combină autopropulsată. (< auto2 + combină)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autocombínă (a-u-) s. f., g.-d. art. autocombínei; pl. autocombíne

autocombínă s. f. (sil. a-u-) → combină

Intrare: autocombină
autocombină substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocombi
  • autocombina
plural
  • autocombine
  • autocombinele
genitiv-dativ singular
  • autocombine
  • autocombinei
plural
  • autocombine
  • autocombinelor
vocativ singular
plural

autocombină

  • 1. Combină autopropulsată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + combină
    surse: DEX '09 DEX '98 DN