11 definiții pentru autoclavă autoclav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocla sf [At: LTR2 / P: a-u~ / V: ~av sn / Pl: ~ve / E: fr autoclave] 1 Vas cu pereții groși, închis ermetic, care servește la sterilizare sau la efectuarea reacțiilor sub presiune. 2 Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din interior.

AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune (și la temperaturi ridicate). 2. Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din recipient. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoclave.

AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune (și la temperaturi ridicate). 2. Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din recipient. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoclave.

AUTOCLÁVĂ, cutoclave, s. f. Vas cu pereții groși, închis ermetic, care servește la sterilizare sau la efectuarea reacțiilor sub presiune. Impregnarea mecanică a lemnului în autoclavă a fost inventată în U.R.S.S.

AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient dinspre interior și se menține închis prin presiunea din recipient. – După fr. autoclave.

AUTOCLÁVĂ s.f. 1. Vas închis ermetic, servind de obicei la sterilizare sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient, menținându-se închis prin presiunea din interior. [Var. autoclav s.n. / < fr., it. autoclave, cf. gr. autos – însuși, lat. clavis – cheie].

AUTOCLÁVĂ s. f. 1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice și chimice sub presiune (la o temperatură ridicată). 2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior. (< fr. autoclave)

AUTOCLÁVĂ ~e f. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări sub presiune. [Sil. a-u-to-cla-] /<fr. autoclave

autocláv sn vz autoclavă

AUTOCLÁV s.n. v. autoclavă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoclávă (a-u-to-cla-) s. f., g.-d. art. autoclávei; pl. autocláve

autoclávă s. f. (sil. a-u-to-cla-), g.-d. art. autoclávei; pl. autocláve

Intrare: autoclavă
autoclavă substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-cla-vă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocla
  • autoclava
plural
  • autoclave
  • autoclavele
genitiv-dativ singular
  • autoclave
  • autoclavei
plural
  • autoclave
  • autoclavelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoclav
  • autoclavul
  • autoclavu‑
plural
  • autoclave
  • autoclavele
genitiv-dativ singular
  • autoclav
  • autoclavului
plural
  • autoclave
  • autoclavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoclavă autoclav

  • 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune (și la temperaturi ridicate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Impregnarea mecanică a lemnului în autoclavă a fost inventată în U.R.S.S.
      surse: DLRLC
  • 2. Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din recipient.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: