11 definiții pentru autocar

autocár sn [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autocar] Autobuz amenajat pentru a parcurge distanțe mari, între localități.

AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu grad sporit de confort, folosit de obicei pentru excursii sau transport pe distanțe mari. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocar.

AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroserie deschisă sau decapotabilă, folosit de obicei la transportul interurban în comun (mai ales în excursii) al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocar.

AUTOCÁR, autocare, s. n. Autobus mare, descoperit sau decapotabil.

AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroseria deschisă sau decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, folosit la transportul interurban al unui număr mare de persoane. – După fr. autocar.

autocár (a-u-) s. n., pl. autocáre

AUTOCÁR s.n. Autobuz folosit mai ales pentru excursii. [< fr. autocar].

AUTOCÁR s. n. autobuz, folosit în afara orașelor, pentru excursii. (< fr. autocar)

AUTOCÁR ~e f. Autobuz folosit, mai ales, pentru excursii. /<fr. autocar

autocar n. mare automobil pentru turiști.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

autocár s. n., pl. autocáre

Intrare: autocar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocar
  • autocarul
  • autocaru‑
plural
  • autocare
  • autocarele
genitiv-dativ singular
  • autocar
  • autocarului
plural
  • autocare
  • autocarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)