8 definiții pentru autobrec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autobréc sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: eg autobreak] Automobil cu caroserie închisă care poate transporta circa zece persoane.

AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă care poate transporta în comun un număr redus de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr., engl. autobreak.

AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă, care poate transporta în comun un număr redus de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr., engl. autobreak.

AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă, cu care se pot transporta circa zece persoane. [Pr.: a-u-] – După fr. autobreak.

AUTOBRÉC s.n. Automobil închis, cu care se pot transporta circa zece persoane. [< fr., engl. autobreak].

AUTOBRÉC s. n. automobil închis, cu care se pot transporta circa zece persoane. (< fr., engl. autobreak)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autobréc (rar) (a-u-to-brec) s. n., pl. autobrécuri

autobréc s. n. (sil. a-u-to-brec), pl. autobrécuri

Intrare: autobrec
  • silabație: a-u-to-brec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autobrec
  • autobrecul
  • autobrecu‑
plural
  • autobrecuri
  • autobrecurile
genitiv-dativ singular
  • autobrec
  • autobrecului
plural
  • autobrecuri
  • autobrecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autobrec

  • 1. Automobil cu caroserie închisă, care poate transporta în comun un număr redus de persoane.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: