2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoatribuire sf [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoatribui] Atribuire a ceva sieși Si: (rar) autoatribuit1.

autoatribuí vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: autoatribui / E: auto1- + atribui] A-și atribui ceva sieși.

AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto1- + atribui].

AUTOATRIBUÍ vb. refl. a-și atribui sieși. (< auto1- + atribui)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoatribuí vb. → atribui

Intrare: autoatribuire
autoatribuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoatribuire
  • autoatribuirea
plural
  • autoatribuiri
  • autoatribuirile
genitiv-dativ singular
  • autoatribuiri
  • autoatribuirii
plural
  • autoatribuiri
  • autoatribuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoatribui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoatribui
  • autoatribuire
  • autoatribuit
  • autoatribuitu‑
  • autoatribuind
  • autoatribuindu‑
singular plural
  • autoatribuie
  • autoatribuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoatribui
(să)
  • autoatribui
  • autoatribuiam
  • autoatribuii
  • autoatribuisem
a II-a (tu)
  • autoatribui
(să)
  • autoatribui
  • autoatribuiai
  • autoatribuiși
  • autoatribuiseși
a III-a (el, ea)
  • autoatribuie
(să)
  • autoatribuie
  • autoatribuia
  • autoatribui
  • autoatribuise
plural I (noi)
  • autoatribuim
(să)
  • autoatribuim
  • autoatribuiam
  • autoatribuirăm
  • autoatribuiserăm
  • autoatribuisem
a II-a (voi)
  • autoatribuiți
(să)
  • autoatribuiți
  • autoatribuiați
  • autoatribuirăți
  • autoatribuiserăți
  • autoatribuiseți
a III-a (ei, ele)
  • autoatribuie
(să)
  • autoatribuie
  • autoatribuiau
  • autoatribui
  • autoatribuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)