AUTOAPRINDERE s. f. Aprindere spontană a unui combustibil în anumite condiții de presiune și de temperatură. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + aprindere.

autoaprindere sf [At: LTR² 236 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoaprinde] Aprindere fără intervenția unei surse exterioare de căldură Si: (rar) autoaprins¹.

AUTOAPRINDERE s. f. Aprindere de la sine a unor combustibili, în anumite condiții de presiune și temperatură. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + aprindere.

AUTOAPRINDERE s. f. Aprindere de la sine a combustibililor, în anumite condiții de presiune și temperatură. – Din auto¹- + aprindere.

AUTOAPRINDERE s.f. Aprindere produsă fără intervenția unei surse exterioare de căldură. [< auto¹- + aprindere].

AUTOAPRINDERE s. f. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă. (< auto¹- + aprindere)

autoaprinde vr [At: DA ms / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~ind / E: auto¹- + aprinde] A se aprinde fără intervenția unei surse exterioare de căldură.

AUTOAPRlNDERE s. f. Aprindere de la sine a combustibilelor, în anumite condiții de presiune și de temperatură. Autoaprinderea se întîlnește frecvent la zăcămintele de cărbune.

autoaprinde vb. refl. III A se aprinde spontan ◊ „[...] pășind, omul apasă pe platformă și astfel se comprimă și se autoaprinde amestecul combustibil din cilindru [...]” R.l. 4 III 85 p. 6 (din auto1- + aprinde; DN3)

autoaprindere (desp. a-u-, -a-prin-) s. f., g.-d. art. autoaprinderii

autoaprindere (a-u-, -a-prin-) s. f., g.-d. art. autoaprinderii

autoaprindere s. f. (sil. a-u-to-a-prin-), g.-d. art. autoaprinderii

Autoaprindere ≠ autostingere