5 definiții pentru autoabrogare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + abrogare.

autoabrogare sf [At: DEX-S / P: a-u-to-a~ / Pl: ~gări / E: auto1- + abrogare] (Jur) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.

AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + abrogare.

AUTOABROGÁRE s. f. abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. (< auto1- + abrogare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoabrogáre s. f. (sil. a-u-to-a ) → abrogare

Intrare: autoabrogare
autoabrogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoabrogare
  • autoabrogarea
plural
  • autoabrogări
  • autoabrogările
genitiv-dativ singular
  • autoabrogări
  • autoabrogării
plural
  • autoabrogări
  • autoabrogărilor
vocativ singular
plural

autoabrogare

  • 1. științe juridice Abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Auto- + abrogare
    surse: DEX '09 MDN '00