8 definiții pentru autoșenilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOȘENÍLĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport echipat cu șenile. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochenille.

autoșenílă sf [At: Nom. MIN. I, 10 / P: a-u~ / Pl: ~le / E: auto2- + șenilă] Autovehicul ale cărui roți sunt prevăzute cu șenile, destinat deplasării pe orice fel de teren.

AUTOȘENÍLĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport care are ca organe de rulare șenilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochenille.

AUTOȘENÍLĂ s.f. Autovehicul de transport pe șenile. [< fr. autochenille].

AUTOȘENÍLĂ s. f. autovehicul de transport pe șenile. (< fr. autochenille)

AUTOȘENÍLĂ ~e f. Autovehicul echipat cu șenile, destinat transportului pe terenuri accidentate. /<fr. autochenille


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoșenílă (a-u-) s. f., g.-d. art. autoșenílei; pl. autoșeníle

autoșenílă s. f. (sil. a-u-) → șenilă

Intrare: autoșenilă
autoșenilă substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoșeni
  • autoșenila
plural
  • autoșenile
  • autoșenilele
genitiv-dativ singular
  • autoșenile
  • autoșenilei
plural
  • autoșenile
  • autoșenilelor
vocativ singular
plural

autoșenilă

  • 1. Autovehicul de transport echipat cu șenile.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: