7 definiții pentru autoînsămânțare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
autoînsămânțare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~țări / E: autoînsămânța] Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor Si: (rar) autoînsămânțat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămânțare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autoînsămânțáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoînsămânțắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoînsămânțáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoînsămânțării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||