7 definiții pentru autoînsămânțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoînsămânțare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ări / E: autoînsămânța] Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor Si: (rar) autoînsămânțat1.

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămânțare].

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoînsămânțáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoînsămânțắrii

autoînsămânțáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoînsămânțării

Intrare: autoînsămânțare
autoînsămânțare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoînsămânțare
  • autoînsămânțarea
plural
  • autoînsămânțări
  • autoînsămânțările
genitiv-dativ singular
  • autoînsămânțări
  • autoînsămânțării
plural
  • autoînsămânțări
  • autoînsămânțărilor
vocativ singular
plural

autoînsămânțare

  • 1. botanică Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Auto- + însămânțare
    surse: DEX '09 DEX '98 DN