8 definiții pentru autoîncărcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoîncărcător sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: auto2- + încărcător] 1 Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. 2 Vehicul care încarcă automat mărfuri, obiecte etc.

AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător.

AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător.

AUTOÎNCĂRCĂTÓR s.n. Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. [< auto2- + încărcător].

AUTOÎNCĂRCĂTÓR s. n. autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. (< auto2 + încărcător)

AUTOÎNCĂRCĂTÓR ~oáre n. Mașina care încarcă/descarcă automat și transportă la distanțe scurte diferite materiale. /auto- + încărcător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoîncărcătór (a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoáre

autoîncărcătór s. n. (sil. a-u-), pl. autoîncărcătoáre

Intrare: autoîncărcător
autoîncărcător substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoîncărcător
  • autoîncărcătorul
  • autoîncărcătoru‑
plural
  • autoîncărcătoare
  • autoîncărcătoarele
genitiv-dativ singular
  • autoîncărcător
  • autoîncărcătorului
plural
  • autoîncărcătoare
  • autoîncărcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoîncărcător

  • 1. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale.
    surse: DN

etimologie:

  • Auto- + încărcător
    surse: DEX '09 DEX '98 DN