8 definiții pentru autoîncărcător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător.
autoîncărcător sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: auto2- + încărcător] 1 Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. 2 Vehicul care încarcă automat mărfuri, obiecte etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOÎNCĂRCĂTÓR s.n. Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. [< auto2- + încărcător].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOÎNCĂRCĂTÓR s. n. autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. (< auto2 + încărcător)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTOÎNCĂRCĂTÓR ~oáre n. Mașina care încarcă/descarcă automat și transportă la distanțe scurte diferite materiale. /auto- + încărcător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoîncărcător (a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoîncărcătór s. n. (sil. a-u-), pl. autoîncărcătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autoîncărcător, autoîncărcătoaresubstantiv neutru
- 1. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor. DEX '09
- diferențiere Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. DN
etimologie:
- Auto- + încărcător DEX '09 DEX '98 DN