autoîncărcător sn [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: auto²- + încărcător] 1 Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. 2 Vehicul care încarcă automat mărfuri, obiecte etc.

AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încărcător.

AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încărcător.

AUTOÎNCĂRCĂTÓR s.n. Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. [< auto²- + încărcător].

AUTOÎNCĂRCĂTÓR s. n. autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. (< auto² + încărcător)

AUTOÎNCĂRCĂTÓR ~oáre n. Mașina care încarcă/descarcă automat și transportă la distanțe scurte diferite materiale. /auto- + încărcător

autoîncărcătór (a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoáre

autoîncărcătór s. n. (sil. a-u-), pl. autoîncărcătoáre