7 definiții pentru autist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autíst, ~ă [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr autiste] (Med) 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de autism. 3-5 a Autistic (1-3).

AUTÍST, -Ă, autiști, -ste, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de autism. [Pr.: a-u-] – Din fr. autiste.

AUTÍST, -Ă, autiști, -ste, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de autism. [Pr.: a-u-] – Din fr. autiste.

AUTÍST, -Ă adj. v. autistic.

AUTÍST, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de autism. (< fr. autiste)

autíst, -ă s. m. f., adj. (med.) (Persoană) care suferă de autism ◊ „[Procesul] de autoformație a unui grup de copii «autiști» (considerați ca arierați, inadaptabili, muți sau suferind de anumite boli mintale) [...]” R.lit. 18 X 79 p. 24 (din fr. autiste; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*autíst (a-u-) adj. m., s. m., pl. autíști; adj. f., s. f. autístă, pl. autíste

autíst adj. m. (sil. a-u- ), pl. autíști; f. sg. autístă, pl. autíste

Intrare: autist
autist adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autist
  • autistul
  • autistu‑
  • autistă
  • autista
plural
  • autiști
  • autiștii
  • autiste
  • autistele
genitiv-dativ singular
  • autist
  • autistului
  • autiste
  • autistei
plural
  • autiști
  • autiștilor
  • autiste
  • autistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)