3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

austriac, ~ă [At: CLIMESCU, A. 214 / P: a-us-tri-ac / Pl: ~ieci, ~iece / E: it austriaco, lat austriacus] 1-4 smf, a (Persoană) care (locuiește sau) este originară din Austria Si: (înv) austrian (1-4). 5-7 a Care aparține (Austriei sau) austriecilor (1, 3) Si: (înv) austrian (5-7), austriecesc (1-3). 8-10 a Referitor (la Austria sau) la austrieci (1,3) Si: (înv) austrian (8-10), austriecesc (4-6). 11-13 a De (Austria sau) austrieci (1, 3) Si: (înv) austrian (11-13), austriecesc (7-9). 14 a (Spt; îs) Joc (sau pariu) ~ Joc (sau pariu) la cursele de cai, constând în indicarea cailor câștigători în șapte curse succesive. 15 a (Spt; îs) Premiu ~ Premiu acordat câștigătorului jocului (sau pariului) austriac (14).

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau austriecilor (1), privitor la Austria ori la austrieci. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.

AUSTRIÁC1, -Ă, austrieci,-e, adj. Care aparține Austriei sau care este originar din Austria. Cabinetul austriac, văzînd că Țara Romînească o să-i scape din mînă și că îi mai rămîne de-abia o ocupație de vreo șase luni, vru încai să-i smulgă bani și ceru a-i da birurile pe un an întreg înainte. BĂLCESCU, O. I 91. – Pronunțat: a-us-tri-ac.Pl. și: austriaci, -e.

AUSTRIÁC2, -Ă, austrieci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. – Pronunțat: a-us-tri-ac.Pl. și: austriaci, -e.

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. [Pr.: a-us-tri-ac] – It. austriaco (lat. lit. austriacus).

AUSTRIÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. Austriacus

AUSTRIÁC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Austriei sau populației din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. austriacus

*austriác, -ă s. și adj., pl. iecĭ, iece (it. Austriaco; mlat. Austriacus; ung. Osztrák). Din Austria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

austriác (a-us-tri-ac) adj. m., s. m., pl. austriéci (-tri-eci); adj. f., s. f. austriácă, pl. austriéce

austriác s. m., adj. m. (sil. a-us-tri-ac), pl. austriéci (sil. -tri-eci); f. sg. austriácă, g.-d. art. austriécei, pl. austriéce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Anthemis austriaca Jacq. Specie care înflorește vara. Flori radiale albe, cele ale discului aurii, pe un receptacul semiglobulos, reunite în calatidii înconjurate de un involucru cu foliolele lat-liniare. Frunze verzi, de obicei bipenate, cu diviziunile întregi, dispuse pectinat, gri-pubescent-lanate. Tulpină înaltă pînă la 0,50 m, foarte ramificată.

Intrare: Anthemis austriaca
Anthemis austriaca  nomenclatura binară
compus
  • Anthemis austriaca
Intrare: austriac (adj.)
austriac2 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-us-tri-ac
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • austriac
  • austriacul
  • austriacu‑
  • austria
  • austriaca
plural
  • austriaci
  • austriacii
  • austriace
  • austriacele
genitiv-dativ singular
  • austriac
  • austriacului
  • austriace
  • austriacei
plural
  • austriaci
  • austriacilor
  • austriace
  • austriacelor
vocativ singular
plural
Intrare: austriacă
  • silabație: a-us-tri-
substantiv feminin (F30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • austria
  • austriaca
plural
  • austriece
  • austriecele
genitiv-dativ singular
  • austriece
  • austriecei
plural
  • austriece
  • austriecelor
vocativ singular
  • austria
  • austriaco
plural
  • austriecelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

austriac (adj.)

  • 1. Care aparține Austriei sau austriecilor, privitor la Austria ori la austrieci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cabinetul austriac, văzînd că Țara Romînească o să-i scape din mînă și că îi mai rămîne de-abia o ocupație de vreo șase luni, vru încai să-i smulgă bani și ceru a-i da birurile pe un an întreg înainte. BĂLCESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

austriac, -ă (persoană) austriac austriacă

  • 1. Persoană care face parte din populația Austriei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: