AUSTRIAC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau austriecilor (1), privitor la Austria ori la austrieci. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.

austriac, ~ă [At: CLIMESCU, A. 214 / P: a-us-tri-ac / Pl: ~ieci, ~iece / E: it austriaco, lat austriacus] 1-4 smf, a (Persoană) care (locuiește sau) este originară din Austria Si: (înv) austrian (1-4). 5-7 a Care aparține (Austriei sau) austriecilor (1, 3) Si: (înv) austrian (5-7), austriecesc (1-3). 8-10 a Referitor (la Austria sau) la austrieci (1,3) Si: (înv) austrian (8-10), austriecesc (4-6). 11-13 a De (Austria sau) austrieci (1, 3) Si: (înv) austrian (11-13), austriecesc (7-9). 14 a (Spt; îs) Joc (sau pariu) ~ Joc (sau pariu) la cursele de cai, constând în indicarea cailor câștigători în șapte curse succesive. 15 a (Spt; îs) Premiu ~ Premiu acordat câștigătorului jocului (sau pariului) austriac (14).

*AUSTRIAC I. adj. 🌍 Din Austria. II. *AUSTRIAC sm., *AUSTRIACĂ (pl. -iace) sf. Locuitor din Austria [sufixul după ung. Osztrak].

AUSTRIAC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.

AUSTRIAC², -Ă, austrieci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. – Pronunțat: a-us-tri-ac. – Pl. și: austriaci, -e.

AUSTRIAC¹, -Ă, austrieci,-e, adj. Care aparține Austriei sau care este originar din Austria. Cabinetul austriac, văzînd că Țara Romînească o să-i scape din mînă și că îi mai rămîne de-abia o ocupație de vreo șase luni, vru încai să-i smulgă bani și ceru a-i da birurile pe un an întreg înainte. BĂLCESCU, O. I 91. – Pronunțat: a-us-tri-ac. – Pl. și: austriaci, -e.

AUSTRIAC, -Ă, austrieci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. [Pr.: a-us-tri-ac] – It. austriaco (lat. lit. austriacus).

AUSTRIAC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. Austriacus

AUSTRIAC¹ ~că (~ci, ~ce) Care aparține Austriei sau populației din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. austriacus

*austriác, -ă s. și adj., pl. iecĭ, iece (it. Austriaco; mlat. Austriacus; ung. Osztrák). Din Austria.

austriac (desp. a-us-tri-ac) adj. m., s. m., pl. austrieci (desp. -tri-eci); adj. f., s. f. austriacă, pl. austriece

austriac (a-us-tri-ac) adj. m., s. m., pl. austrieci (-tri-eci); adj. f., s. f. austriacă, pl. austriece

austriac s. m., adj. m. (sil. a-us-tri-ac), pl. austrieci (sil. -tri-eci); f. sg. austriacă, g.-d. art. austriecei, pl. austriece

austriac (austriacă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan.

Anthemis austriaca Jacq. Specie care înflorește vara. Flori radiale albe, cele ale discului aurii, pe un receptacul semiglobulos, reunite în calatidii înconjurate de un involucru cu foliolele lat-liniare. Frunze verzi, de obicei bipenate, cu diviziunile întregi, dispuse pectinat, gri-pubescent-lanate. Tulpină înaltă pînă la 0,50 m, foarte ramificată.