2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

austriac, ~ă [At: CLIMESCU, A. 214 / P: a-us-tri-ac / Pl: ~ieci, ~iece / E: it austriaco, lat austriacus] 1-4 smf, a (Persoană) care (locuiește sau) este originară din Austria Si: (înv) austrian (1-4). 5-7 a Care aparține (Austriei sau) austriecilor (1, 3) Si: (înv) austrian (5-7), austriecesc (1-3). 8-10 a Referitor (la Austria sau) la austrieci (1,3) Si: (înv) austrian (8-10), austriecesc (4-6). 11-13 a De (Austria sau) austrieci (1, 3) Si: (înv) austrian (11-13), austriecesc (7-9). 14 a (Spt; îs) Joc (sau pariu) ~ Joc (sau pariu) la cursele de cai, constând în indicarea cailor câștigători în șapte curse succesive. 15 a (Spt; îs) Premiu ~ Premiu acordat câștigătorului jocului (sau pariului) austriac (14).

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau austriecilor (1), privitor la Austria ori la austrieci. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.

AUSTRIÁC1, -Ă, austrieci,-e, adj. Care aparține Austriei sau care este originar din Austria. Cabinetul austriac, văzînd că Țara Romînească o să-i scape din mînă și că îi mai rămîne de-abia o ocupație de vreo șase luni, vru încai să-i smulgă bani și ceru a-i da birurile pe un an întreg înainte. BĂLCESCU, O. I 91. – Pronunțat: a-us-tri-ac.Pl. și: austriaci, -e.

AUSTRIÁC2, -Ă, austrieci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. – Pronunțat: a-us-tri-ac.Pl. și: austriaci, -e.

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. [Pr.: a-us-tri-ac] – It. austriaco (lat. lit. austriacus).

AUSTRIÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. Austriacus

AUSTRIÁC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Austriei sau populației din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. austriacus

*austriác, -ă s. și adj., pl. iecĭ, iece (it. Austriaco; mlat. Austriacus; ung. Osztrák). Din Austria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

austriác (a-us-tri-ac) adj. m., s. m., pl. austriéci (-tri-eci); adj. f., s. f. austriácă, pl. austriéce

austriác s. m., adj. m. (sil. a-us-tri-ac), pl. austriéci (sil. -tri-eci); f. sg. austriácă, g.-d. art. austriécei, pl. austriéce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan.

Intrare: austriacă
  • silabație: a-us-tri-
substantiv feminin (F30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • austria
  • austriaca
plural
  • austriece
  • austriecele
genitiv-dativ singular
  • austriece
  • austriecei
plural
  • austriece
  • austriecelor
vocativ singular
  • austria
  • austriaco
plural
  • austriecelor
Intrare: austriac (adj.)
austriac2 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-us-tri-ac
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • austriac
  • austriacul
  • austriacu‑
  • austria
  • austriaca
plural
  • austriaci
  • austriacii
  • austriace
  • austriacele
genitiv-dativ singular
  • austriac
  • austriacului
  • austriace
  • austriacei
plural
  • austriaci
  • austriacilor
  • austriace
  • austriacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

austriac (adj.)

  • 1. Care aparține Austriei sau austriecilor, privitor la Austria ori la austrieci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cabinetul austriac, văzînd că Țara Romînească o să-i scape din mînă și că îi mai rămîne de-abia o ocupație de vreo șase luni, vru încai să-i smulgă bani și ceru a-i da birurile pe un an întreg înainte. BĂLCESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

austriac, -ă (persoană) austriac austriacă

  • 1. Persoană care face parte din populația Austriei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: