4 definiții pentru auriculat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
auriculat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 57 / P: a-u~ și, rar, au~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr auricule, lat auriculatus] 1 Înzestrat cu auricule2. 2 În formă de auriculă2. 3 În formă de auricul.
AURICULÁT, -Ă adj. În formă de auricul, de urechiușă. [Pron. a-u-. / cf. fr. auriculé, lat. auriculatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AURICULÁT, -Ă adj. prevăzut cu auricule, cu urechiușe. (< fr. auriculé, lat. auriculatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
auriculát adj. m., pl. auriculáți; f. sg. auriculátă, pl. auriculáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: auriculat
auriculat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)