opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aureolare sf [At: DN3 / P: a-u-re-o~ / Pl: ~lări / E: aureola] 1 Înconjurare cu o aureolă (1) Si: (rar) aureolat1 (1). 2 (Fig) Glorificare. corectată

AUREOLÁRE, aureolări, s. f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola.

AUREOLÁRE, aureolări, s. f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola.

AUREOLÁRE s.f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pron. a-u-re-o-. / < aureola].

aureola vt [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pzi: ~lez / E: fr aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica.

AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

AUREOLÁ vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare].

AUREOLÁ vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler)

A AUREOLÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu o aureolă. 2) fig. A releva meritul cuiva; a glorifica. /<fr. auréoler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aureoláre s. f. (sil. a-u-re-o- ), g. -d. art. aureolării; pl. aureolări

aureolá (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureoleáză

aureolá vb. (sil. a-u-re-o-), ind. prez. 1 sg. aureoléz, 3 sg. și pl. aureoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUREOLÁ vb. (rar) a nimba.

AUREOLA vb. (rar) a nimba.

Intrare: aureolare
aureolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aureolare
  • aureolarea
plural
  • aureolări
  • aureolările
genitiv-dativ singular
  • aureolări
  • aureolării
plural
  • aureolări
  • aureolărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aureola
  • silabație: a-u-re-o-la
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aureola
  • aureolare
  • aureolat
  • aureolatu‑
  • aureolând
  • aureolându‑
 singular plural
  • aureolează
  • aureolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aureolez
 (să)
  • aureolez
  • aureolam
  • aureolai
  • aureolasem
a II-a (tu)
  • aureolezi
 (să)
  • aureolezi
  • aureolai
  • aureolași
  • aureolaseși
a III-a (el, ea)
  • aureolează
 (să)
  • aureoleze
  • aureola
  • aureolă
  • aureolase
plural I (noi)
  • aureolăm
 (să)
  • aureolăm
  • aureolam
  • aureolarăm
  • aureolaserăm
  • aureolasem
a II-a (voi)
  • aureolați
 (să)
  • aureolați
  • aureolați
  • aureolarăți
  • aureolaserăți
  • aureolaseți
a III-a (ei, ele)
  • aureolează
 (să)
  • aureoleze
  • aureolau
  • aureolară
  • aureolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aureolare

  • 1. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi aureola
    surse: DEX '09 DN

aureola

  • 1. A înconjura cu o aureolă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: nimba
  • 2. figurat A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: glorifica încununa

etimologie: