opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUREOLARE, aureolări, s. f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola.

AUREOLARE, aureolări, s. f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola.

aureolare sf [At: DN3 / P: a-u-re-o~ / Pl: ~lări / E: aureola] 1 Înconjurare cu o aureolă (1) Si: (rar) aureolat1 (1). 2 (Fig) Glorificare. corectat(ă)

AUREOLARE s.f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pron. a-u-re-o-. / < aureola].

AUREOLA, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

AUREOLA, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

aureola vt [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pzi: ~lez / E: fr aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica.

AUREOLA vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare].

AUREOLA vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler)

A AUREOLA ~ez tranz. 1) A înconjura cu o aureolă. 2) fig. A releva meritul cuiva; a glorifica. /<fr. auréoler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aureolare s. f. (sil. a-u-re-o- ), g. -d. art. aureolării; pl. aureolări

aureola (a ~) (desp. a-u-re-o-) vb., ind. prez. 1 sg. aureolez, 3 aureolează; conj. prez. 1 sg. să aureolez, 3 să aureoleze

aureola (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureolează

aureola vb. (sil. a-u-re-o-), ind. prez. 1 sg. aureolez, 3 sg. și pl. aureolează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUREOLA vb. (rar) a nimba.

AUREOLA vb. (rar) a nimba.

Intrare: aureolare
aureolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aureolare
  • aureolarea
plural
  • aureolări
  • aureolările
genitiv-dativ singular
  • aureolări
  • aureolării
plural
  • aureolări
  • aureolărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aureola
  • silabație: a-u-re-o-la info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aureola
  • aureolare
  • aureolat
  • aureolatu‑
  • aureolând
  • aureolându‑
 singular plural
  • aureolează
  • aureolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aureolez
 (să)
  • aureolez
  • aureolam
  • aureolai
  • aureolasem
a II-a (tu)
  • aureolezi
 (să)
  • aureolezi
  • aureolai
  • aureolași
  • aureolaseși
a III-a (el, ea)
  • aureolează
 (să)
  • aureoleze
  • aureola
  • aureolă
  • aureolase
plural I (noi)
  • aureolăm
 (să)
  • aureolăm
  • aureolam
  • aureolarăm
  • aureolaserăm
  • aureolasem
a II-a (voi)
  • aureolați
 (să)
  • aureolați
  • aureolați
  • aureolarăți
  • aureolaserăți
  • aureolaseți
a III-a (ei, ele)
  • aureolează
 (să)
  • aureoleze
  • aureolau
  • aureolară
  • aureolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aureolare, aureolărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. DEX '09 DN
etimologie:
  • vezi aureola DEX '09 DN

aureola, aureolezverb

  • 1. A înconjura cu o aureolă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: nimba
  • 2. figurat A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: glorifica încununa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.