augustínă sf vz aghistină

augustín, ~ă smf, a [At: DA / P: au-gus~ / Pl: ~i, ~e / E: lm augustinus] 1-2 (Călugăr) din ordinul Sf. Augustin.

AUGUSTÍN s.m. Călugăr din ordinul sf. Augustin. [Pron. au-gus-, pl. -ni. / < lat. med. augustinus < Augustinus – teolog și filozof idealist].

AUGUSTÍN, -Ă s. m. f. augustinian. (< lat. augustinus, fr. augustin)

*augustín, -ă adj. și s. Călugăr saŭ călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Aŭgustin.

*Augustín/(lat.) Augustínus (Au-) (filosof) s. propriu m.

augustín (au-) adj. m., s. m., pl. augustíni; adj. f., s. f. augustínă, pl. augustíne

augustín adj. m., s. m. (sil. au-), pl. augustíni; f. sg. augustínă, pl. augustíne

Augustin (Fericitul Augustin) (354-430), teolog creștin, episcop în Africa de nord, părinte și doctor al Bisericii apusene, filozof neoplatonic, retor și adversar al maniheismului. Prin lucrările sale (Cetatea lui Dumnezeu, Confesiuni ș.a.) a încercat să concilieze creștinismul cu neoplatonismul, iar prin doctrina sa despre predestinație și grația divină a influențat calvinismul, jansenismul și scolastica timpurie.

AUGUSTIN (Aurelius Augustinus) (354-430), teolog, filozof și scriitor latin. Episcop de Hippona. Unul dintre părinții latini ai bisericii, canonizat de biserica catolică. A considerat cunoașterea umană ca participare la cunoașterea divină și și a făcut din ideile platoniciene idei ale înțelegerii lui Dumnezeu („Cetatea lui Dumnezeu”, „Confesiuni”). Doctrina sa despre păcatul originar, despre grația divină și predestinare a avut un rol hotărîtor în constituirea dogmei catolice și a concepției creștin-medievale despre om.