11 definiții pentru augment
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUGMÉNT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale pentru a marca indicativul trecut. [Pr.: aug-] – Din fr. augment, lat. augmentum.
augment sn [At: DA / P: a-ug~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: lat augmentum] (Grm; șîs ~ silabic, ~ temporal) 1-2 Vocală (sau silabă) adăugată în unele limbi indo-europene la începutul unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUGMÉNT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul indicativului. – Din fr. augment, lat. augmentum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUGMÉNT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale, pentru a marca o acțiune petrecută în trecut. – Pronunțat: aug-ment.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUGMÉNT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale, pentru a marca o acțiune petrecută în trecut. [Pr.: aug-] – Fr. augment (lat. lit. augmentum).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUGMÉNT s.n. (Gram.) Vocală adăugată în unele limbi indo-europene la începutul unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută. [Pron. a-ug-. / < fr. augment, cf. lat. augmentum – creștere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUGMÉNT s. n. vocală adăugată, în unele limbi, înaintea unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută. (< fr. augment, germ. Augment, lat. augmentum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
augment n. adăogarea unei vocale la începutul unui verb grec (la unele timpuri).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*augmént n., pl. e (lat. augmentum. d. augére, a adăuga). Adaus, mărire. Silabă adăugată înaintea unor timpurĭ ale verbelor greceștĭ orĭ ale altor limbĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
augmént (aug-) s. n., pl. augménte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
augmént s. n. (sil. aug-), pl. augménte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: aug-ment
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
augment
- 1. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale pentru a marca indicativul trecut.surse: DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză augmentsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină augmentumsurse: DEX '09 DEX '98 DN