13 definiții pentru auditiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auditiv, ~ă a [At: GHEREA, CR. III, 234 / Pl: ~i, ~e / E: fr auditif] 1-5 De auz (1-2, 7-9). 6-10 Al auzului (1-2, 7-9). 11-15 Care aparține auzului (1-2, 7-9). 16-20 Referitor la auz (1-2, 7-9). 21-25 Caracteristic auzului (1-2, 7-9). 26 (Îs) Tip ~ Persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive.

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive.

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz, în legătură cu auzul. Nervi auditivi. Senzație auditivă. – Pronunțat: a-u-.

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif.

AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif].

AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif)

AUDITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de auz; propriu auzului. Canal ~. /<fr. auditif

auditiv a. ce ține de auz: nervul auditiv, care transmite creierului sunetele.

*auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auditív (a-u-) adj. m., pl. auditívi; f. auditívă, pl. auditíve

auditív adj. m. (sil. a-u-), pl. auditívi; f. sg. auditívă, pl. auditíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AUDITÍV, -Ă adj. (< fr. auditif): în sintagma fonetică auditivă (v.).

prag auditiv, valoare minimă la care vibrația* unui corp poate fi percepută ca sunet* (resp. 16 Hz*, 1/16 secundă). P. diferențial este minimum-ul diferenței perceptibile dintre două valori ale stimulatorilor auditivi. V. auz.

Intrare: auditiv
auditiv adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditiv
  • auditivul
  • auditivu‑
  • auditi
  • auditiva
plural
  • auditivi
  • auditivii
  • auditive
  • auditivele
genitiv-dativ singular
  • auditiv
  • auditivului
  • auditive
  • auditivei
plural
  • auditivi
  • auditivilor
  • auditive
  • auditivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auditiv

  • 1. Care aparține auzului, privitor la auz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nervi auditivi. Senzație auditivă.
      surse: DLRLC

etimologie: