12 definiții pentru audientă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

audiént, ~ă [At: DN3 / P: a-u-di-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat audiens, -tis] 1-2 smf, a (Persoană) care audiază un martor la un proces. 3-4 smf, a (Persoană) care audiază o conferință. 5-6 smf, a (Persoană) care participă la un curs universitar. 7 smf (Spc) Persoană care asistă la lecții într-o școală sau cursuri universitare fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene. 8-9 smf, a (Persoană) care face parte din publicul unui concert. 10-11 smf, a (Persoană) care urmărește emisiuni la un post de radio. 12-13 smf, a (Persoană) care audiază înregistrări sonore.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Învechit) Auditor2. – Pronunțat: -di-ent.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-di-ent] – Lat. lit. audiens, -ntis.

AUDIÉNT, -Ă s.m. și f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat și fără a se prezenta la examene. [< audia].

AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens)

AUDIÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care audiază cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. /<lat. audiens, ~ntis

*audiént, -ă adj. și s. (lat. áudiens, -éntis; germ. audient). Care e primit numaĭ să audă lecțiunile, dar nu e primit la examin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

audiéntă (persoană) (rar) (a-u-di-en-) s. f., g.-d. art. audiéntei; pl. audiénte

audiéntă s. f. (sil. a-u-di-en-), pl. audiénte


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

audient, -ă, audienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă

Intrare: audientă
  • silabație: a-u-di-en-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audientă
  • audienta
plural
  • audiente
  • audientele
genitiv-dativ singular
  • audiente
  • audientei
plural
  • audiente
  • audientelor
vocativ singular
  • audientă
  • audiento
plural
  • audientelor

audient, -ă audient audientă

  • 1. rar Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: auditor, -oare (ascultă)

etimologie: