12 definiții pentru audient

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.

audiént, ~ă [At: DN3 / P: a-u-di-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat audiens, -tis] 1-2 smf, a (Persoană) care audiază un martor la un proces. 3-4 smf, a (Persoană) care audiază o conferință. 5-6 smf, a (Persoană) care participă la un curs universitar. 7 smf (Spc) Persoană care asistă la lecții într-o școală sau cursuri universitare fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene. 8-9 smf, a (Persoană) care face parte din publicul unui concert. 10-11 smf, a (Persoană) care urmărește emisiuni la un post de radio. 12-13 smf, a (Persoană) care audiază înregistrări sonore.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Învechit) Auditor2. – Pronunțat: -di-ent.

AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-di-ent] – Lat. lit. audiens, -ntis.

AUDIÉNT, -Ă s.m. și f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat și fără a se prezenta la examene. [< audia].

AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens)

AUDIÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care audiază cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. /<lat. audiens, ~ntis

*audiént, -ă adj. și s. (lat. áudiens, -éntis; germ. audient). Care e primit numaĭ să audă lecțiunile, dar nu e primit la examin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

audient (rar) (a-u-di-ent) s. m., pl. audienți

audiént s. m. (sil. a-u-di-ent), pl. audiénți

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

audient, -ă, audienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă

Intrare: audient
  • silabație: a-u-di-ent info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audient
  • audientul
  • audientu‑
plural
  • audienți
  • audienții
genitiv-dativ singular
  • audient
  • audientului
plural
  • audienți
  • audienților
vocativ singular
  • audientule
  • audiente
plural
  • audienților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

audient, audiențisubstantiv masculin
audientă, audientesubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: auditor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.