2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aúș sm [At: HEM 2139 / V: aiuș / Pl: ~i / E: ml avus] (Îrg) 1 Moș. 2 Bunic. 3 Unchi. 4 Strămoș.

aușel m. Buc. cea mai mică și mai frumușică dintre toate păsărelele Europei (Regulus cristatus). [Dela vechiu-rom. auș, moș, lit. unchiaș (diminutiv din lat. AVUS)].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aúș (-și), s. m. – Bătrân, moș, bunic. – Mr. auș. Lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auș indică adăugarea unui suf. dim. -uș (Candrea-Dens., 122; DAR; REW 839); după Pușcariu, Dacor., VIII, 324, acest suf. se datorează unei contaminări cu neaoș; însă o astfel de contaminare se explică anevoie plecîndu-se de la lat. *au față de neaoș (cf. și diferența de accent), și este mai curînd o impresie întemeiată pe aspectul actual al ambelor cuvinte. După Pascu, Beiträge, 8, ar fi un der. de la neauă „zăpadă” și ar însemna „alb ca neaua”, părere prea extravagantă. Cuvîntul este rar, a fost atestat în Olt., dar astăzi apare exclusiv în dicționare. Der. aușel, s. m. (pasăre, Regulus cristatus), cu suf. dim. -el (DAR; Candrea). După Țicăloiu, ZRPh., XLI, 588 și Scriban, din lat. pop. *aucellus „păsărică”, cf. it. uccello, v. fr. oisel (› fr. oiseau); dar, pe lîngă dificultatea fonetică, nu se înțelege aplicarea unui nume generic la o singură specie de pasări.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aúș, aúși, s.m. (înv.) moș, moșneag


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUȘ subst. dialectal „moș” < lat. avus + suf. -uș; cf. subst. aușel (pasăre). 1. Aușul, b. olt. (16 B VI 360) și t. 2. Aușacă, b. (16 B IV 108). 3. Aușan, mar. 4. Aușun Stoica (16 B III 34). 5. Aoșa, s. (O Dens T) și Aoaș t. (16 A I 434), sau < ung. ovas „seciu”.

Intrare: Auș
nume propriu (I3)
  • Auș
Intrare: auș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auș
  • aușul
  • aușu‑
plural
  • auși
  • aușii
genitiv-dativ singular
  • auș
  • aușului
plural
  • auși
  • aușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)