2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

átriu1 sn vz atrium

átriu2 sn [At: DN3 / P: ~tri-u / Pl: ~ii / E: fr atrium, lat atrium] (Atm) Auricul.

ÁTRIU, atrii, s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u.Var.: átrium s. n.] – Din fr. atrium, lat. atrium.

ÁTRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] – Din fr. atrium, lat. atrium.

atriu n. vestibul sau tindă (în vechile case romane).

*átriŭ n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) saŭ și curtea interioară la Romanĭ.

átrium sn [At: ODOBESCU, S. I, 389 / P: ~tri-um / V: -iu1 / Pl: n / E: lat atrium] 1 (Aht) Curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2 (Aht) Partea din mijloc a unei bazilici. 3 (Glg) Culoar care înconjoară un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.

ÁTRIUM1, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

ÁTRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

ÁTRIUM s. n. 1. (La romani) Curte interioară a caselor, înconjurată de un portic acoperit. 2. (Astăzi, rar) Partea din mijloc a unei biserici.

ÁTRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Partea din mijloc a unei biserici. – Lat. lit. atrium.

ÁTRIUM s.n. 1. Curtea interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; în forma de atriu) Cele două despărțituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio].

ÁTRIUM/ÁTRIU s. n. 1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică. 3. (anat.) auricul. 4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul. 5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. (< lat., fr. atrium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

átrium/átriu (arhit., anat., geol.) s. n. (sil. -tri-u(m)), pl. átriumuri/átrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATRIU s. (ANAT.) auricul. (~ este o despărțitură a inimii.)

Intrare: atriu
  • silabație: a-tri-u
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atriu
  • atriul
  • atriu‑
plural
  • atrii
  • atriile
genitiv-dativ singular
  • atriu
  • atriului
plural
  • atrii
  • atriilor
vocativ singular
plural
  • silabație: a-tri-um
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atrium
  • atriumul
  • atriumu‑
plural
  • atriumuri
  • atriumurile
genitiv-dativ singular
  • atrium
  • atriumului
plural
  • atriumuri
  • atriumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: atrium
  • silabație: a-tri-um
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atrium
  • atriumul
  • atriumu‑
plural
  • atriumuri
  • atriumurile
genitiv-dativ singular
  • atrium
  • atriumului
plural
  • atriumuri
  • atriumurilor
vocativ singular
plural
  • silabație: a-tri-u
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atriu
  • atriul
  • atriu‑
plural
  • atrii
  • atriile
genitiv-dativ singular
  • atriu
  • atriului
plural
  • atrii
  • atriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atriu atrium

  • 1. anatomie Cele două despărțituri superioare ale inimii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: auricul

etimologie:

atrium atriu

  • 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. rar Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere Partea din mijloc a unei biserici.
      surse: DLRLC DN
  • 3. geologie Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
    surse: DN
  • 4. Spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
    surse: MDN '00

etimologie: