7 definiții pentru atotțiitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
atotțiitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 149 1/2 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: atot- + țiitor] (Înv) 1-2 (Persoană) care păstrează existența a tot ce există.
atotțiitor a. care stăpânește toate. ║ m. Dumnezeu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atotțiitoriu sm, am vz atotțiitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-tot-țiitór saŭ -ținătór, oáre adj. Care stăpînește toate. Dumnezeu. – Și atotț-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
atotțiitor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ATOTȚIITÓRUL s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
atotțiitorul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENȚĂ. PUTERNICUL. STĂPÎNUL. TATĂL. ZIDITORUL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||