13 definiții pentru atonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atónic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr atonique] 1-4 smf, a (Persoană) suferindă de atonie (2-3). 5-6 a Referitor la atonie (2-3). 7-8 a De atonie (2-3).

ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Care e atins de atonie, de lîncezeală; fără vlagă. Țesuturi atonice.

ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton1. – Fr. atonique.

ATÓNIC, -Ă adj. Atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton (1). [< fr. atonique].

ATÓNIC, -Ă adj. aton (1). (< fr. atonique)

ATÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atonie; propriu atoniei; aton. /<fr. atonique

*atónic, -ă adj. (d. atonie. V. tonic). Care rezultă din atonie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÓNIC adj. (MED.) aton. (Țesut ~.)

ATONIC adj. (MED.) aton. (Țesut ~.)

Intrare: atonic
atonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atonic
  • atonicul
  • atonicu‑
  • atonică
  • atonica
plural
  • atonici
  • atonicii
  • atonice
  • atonicele
genitiv-dativ singular
  • atonic
  • atonicului
  • atonice
  • atonicei
plural
  • atonici
  • atonicilor
  • atonice
  • atonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atonic

etimologie: